Am participat în week-endul acesta la RTR, primul meu concurs de trail running, alergare pe munte. M-am înscris la cursa lungă de 28 km, cu 2300 diferenţă de nivel. Între timp am aflat ca diferenţa de nivel se măsoară doar pe urcare, ceea ce înseamnă că de fapt sunt 4600 metri diferenţă de nivel.. Deci mai nasol decât aş fi crezut. Ca să vă imaginaţi, inseamnă aproximativ un traseu de genul Buşsteni-Babele dus întors, făcut de 2 ori consecutiv. Şi când mă gândesc că acum nişte ani traseul ăla mi se părea destul de lung.. Ce e drept, îl făcusem cu familia şi a durat cam 4 ore doar pe urcare, dar oricum, ideea e că era mult de urcat şi de coborât.
Problema principală a fost că acum 3 săptămâni, la un antrenament, m-am accidentat destul de urât, nu ştiu exact ce am păţit, o întindere musculară sau aşa ceva, întindere de ligamente, nu am idee, nu m-a interesat prea tare cauza, ideea e că nu am mai putut alerga. Am mai încercat să alerg de vreo 2 ori între timp,şi evident că a fost chiar mai rău, şi m-au apucat din nou durerile. Dar cu toate astea, având în vedere că am câştigat concursul pe facebook şi că voiam neapărat să văd cu ce se mănâncă aşa ceva, am decis să mă duc orice ar fi, ca antrenament pentru 7500.
Am plecat vineri seara din Bucureşti cu nişte voluntari (nu îi cunoşteam dinainte, mi-a făcut legătura o prietenă şi ei m-au luat şi pe mine). Am ajuns la zona de start pe la 3 dimineaţa. Evident, am stat la cort, preţurile la cabană erau extrem de mari, de 3-4 ori mai mari decât în mod normal (ce e drept, aveai camera ta, nu stăteai cu alţi 4-5 oameni în cameră). În noaptea aia nu am reuşit să dorm. Nu era frig, aş fi putut să dorm lejer în cortul meu de vamă de 80 de lei (cel mai ieftin de pe piaţă), dar stresul nu m-a lăsat să dorm, asta şi faptul că eram obişnuit să mă culc la 5 dimineaţa, că de... vacanţă. Pe la 6 mi-am pregătit rucsacul (deuter speed lite 20, recomand rucsacul, poate că e cam mare pentru o cursă mai scurtă, ca RTR, dar cu siguranţă că pentru un ultra e foarte bun), mi-am luat beţele de treking, mi-am pus bocancii în picioare (n-am avut încălţări de trail running, am zis că dacă tot nu pot da maximul nu are sens să îmi iau, că e ok şi cu bocanci) şi m-am dus la start. Evident, nu eram în stare să alerg bine, puteam doar să fac paşi destul de mici, dar ce conta.. Important era să termin, până la urmă. Am luat la mine jumătate de litru de apă şi jumătate de litru de izotonic- mare greşeală, mai bine luam un litru de apă şi gata, izotonice am găsit şi la punctele de hidratare, şi nu pot lua izotonic fără să beau apă după, deci l-am cărat aproape degeaba, am băut doar jumătate din sticlă. Am consumat gelul pe care l-am primit în kit, apoi m-am pregătit de start.
Şi a început cursa! Primul km, poate un pic mai mult totuşi, am alergat, era teren plat. După, când a început urcarea, am mai alergat puţin şi după efectiv nu am mai fost în stare, şi spre uimirea mea am văzut că toţi care erau în jurul meu se opriseră din alergat. Eram obişnuit cu concursurile de alergare unde nimeni nu se opreşte din alergat decât dacă are vreo problemă, dar aparent aici stă altfel treaba, cel puţin printre cei mai puţin experimentaţi (nu mă îndoiesc că cei din faţă au alergat şi pe urcare, cât au putut). După am tot mers, la un moment dat m-am plictisit de urcat, ca să aflu că am parcurs doar 4 km. Mai urc ceva, întreb din nou cât am mers (mi se păruse că durase foarte mult), aflu că abia 5 km. Traseul consta în 2 urcări mari şi 2 coborâri mari. Pe la km 6 ma gândeam că încă sunt pe prima urcare.. Nu ştiu exact când s-a terminat urcarea, eram stresat să nu cad pe acolo, terenul era destul de abrupt şi piciorul meu stâng (cel accidentat) a cedat de vreo 2 ori şi era să cad, noroc cu beţele de treking, probabil îmi rupeam ceva fără ele.
După a început prima coborâre, lumea începea să alerge, am alergat şi eu aşa cum am putut. După ce am trecut de porţiunea periculoasă am simţit că îmi revine piciorul, şi am reuşit să alerg rezonabil până am terminat coborârea -cam pe la km 13. Am alimentat acolo cu apă, am mâncat un baton proteic din rucsac şi am început urcarea a 2-a. Mi s-a părut ceva mai ok decât prima, am reuşit să merg într-un ritm rapid, chiar am întrecut câţiva pe drum. Pe finalul urcării mi-am pus geaca şi mânuşile, era ceaţă, nu vedeai la mai mult de 10 metri în faţă, începuseră şi ceva precipitaţii, grindină cred, simţeam cum mă lovesc bucăţele mici de gheaţă. Am dat şi de o zonă de zăpadă spre vârf.. Într-un final glorios am ajuns pe vârful Custura (2457 parcă), unde am putut să beau nişte apă de la punctul de hidratare. Era şi Red Bull acolo, dar nu recomand energizantele de genul acesta pentru sport, mie tot timpul mi se face rău de la ele.
A urmat apoi o coborâre foarte lungă şi plictisitoare. Am alergat cât de cât, cel puţin după ce am ieşit din zona de ceaţă, dar deja mă plictisisem, mă durea piciorul rău, trebuia să mă folosesc de beţele de treking ca să susţin stângul când alergam, devenise chinuitor. Era enervant să văd cum mă întrec o grămadă de oameni, dar efectiv nu aveam ce să fac, nu puteam să forţez mai mult de atât. Am terminat după o oră coborârea, am ajuns la ultimul punct de hidratare, apoi a urmat o porţiune de vreo 5-6 km pe care am urât-o, plictisitoare până la paroxism, o potecă prin pădure care nu se mai termina.Primii 2 km i-am alergat, apoi a urmat o mică urcare şi pur şi simplu n-am mai avut chef să alerg, mi se făcuse scârbă de orice, am continuat să merg aproape până la final.. Am alergat doar pe ultimii 500 de metri, era din nou de coborât şi era mai enervant să merg pe coborâre decât să merg. Şi am terminat :) Timpul nu a fost grozav, 6 ore şi 13 minute, dar am fost totuşi pe la jumătatea clasamentului. Sper să îmi iau revanşa la anul, dar mai ales sper să îmi revin în următoarele 3 săptămâni complet (momentan abia mai merg, am o febră musculară incredibilă), pentru că mă aşteaptă maraton 7500, unde voi încerca să parcurg 90 de kilometri cu peste 7500 metri diferenţă de nivel.. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar ştiu că voi face absolut tot ce este omeneşte posibil :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu