duminică, 9 decembrie 2012

De ce nu îmi place mie Crăciunul

O să încep mai întâi cu o precizare. Nu vreau să mă refer la Crăciun din persectiva religioasă a sărbătorii. În primul rând pentru că, să fim serioşi, sărbătoarea şi-a pierdut de mult aspectul său religios, se sărbătoreşte Crăciunul de către musulmani, ca să nu mai zic că nimeni nu se gândeşte când bea şi mănâncă de Crăciun la ce reprezintă sărbătoarea, ar fi oarecum absurd să te îmbeţi şi să mănânci până nu mai poţi pentru că sărbătoreşi nu ştiu câţi ani (nu 2012, ceva mai mulţi, Iisus s-a născut probabil în anii 5-7 înaintea erei noastre) de la naşterea lui Iisus. În al doilea rând, ca sărbătoare creştină aş putea desfiinţa Crăciunul în câteva cuvinte. Fiind o sărbătoare religioasă, deci spirituală, nu ar trebui amestecate elementele de natură fizică (cum ar fi bradul şi chestiile de genul) cu cele de natură spirituală. Ca sărbătoare spirituală ar trebui să fie ţinută doar în interiorul celor care cred, mâncarea, băutura şi cadourile nu au ce căuta când vorbim despre o sărbătoare religioasă.

OK, acum că am făcut această precizare, o să încerc să analizez Crăciunul din mai multe perspective şi o să îmi spun părerea legată de faptul că această sărbătoare are la bază minicună şi falsitate, ceea ce voi încerca să demonstrez, acesta fiind punctul de vedere pe care îl susţin. Voi analiza principalele aspecte ale sărbătorii: luminile, decoraţiunile interioare, "spiritul Crăciunului" şi cadourile şi aşa zisul Moş Crăciun.

1. Poate elementul care mă dezgustă cel mai mult sunt luminile puse în centrul oraşului. Ţara arde, stă în sărăcie, iar situaţia nu este tocmai una roz pentru majoritatea, în schimb ce facem, punem mii de luminiţe, care consumă o cantitate enormă de energie electrică, doar aşa pentru că este o tradiţie de Crăciun şi trebuie să facem şi noi ce fac alţii. Toată chestia asta arată încercarea nereuşită de a arăta că trăim într-un oraş prosper, că lumea e fericită şi că ne permitem să punem mii de lumini în tot oraşul, când mai bine banii respectivi erau daţi la orfelinate, că tot e Crăciunul şi ar trebui să se bucure cât mai mulţi de această sărbătoare. Falsitate mai mare nici că se poate, punem luminiţe ca să fie frumos de Crăciun, în timp ce mii de oameni mor pe stradă fără mâncare, mai bine banii respectivi erau daţi ca să îii ajute, dar nu, se preferă să se dea pe lumini sute de mii de euro, eventual să se mai facă şi o spălare mică de bani, că tot e Crăciunul şi boierii trebuie să îşi facă daruri între ei.

2. Acelaşi lucru, la o scară mai mică, se aplică în cazul decoraţiunilor interioare: bradul, globurile, luminiţele şi beteala. Eventual, pentru a spori senzaţia de falsitate, se folosesc brazi artificiali (aşa cum, trebuie să recunosc, au şi ai mei, pentru a nu da banii pe brad aiurea). Mi se pare inutil şi complet lipsit de sens să îţi pui nişte luminiţe în casă şi un copac doar aşa, că îşi pune toată lumea, să fie frumos. Într-adevăr, arată drăguţ din exterior, dar dacă stai să te gândeşti fericirea ta nu depinde de acele decoraţiuni, poţi să le pui chiar dacă în realitate tu eşti complet nefericit. Dar punând un brad acolo o să dai senzaţia că eşti fericit, elementul cheie în această sărbătoare: fie că eşti fericit, fie că nu eşti chiar deloc, trebuie să spui că eşti foarte fericit pentru că a venit magnifica sărbătoare de Crăciun, vacanţa şi eventual ninsoarea (ca să fie perfect, să ajungi de două ori mai greu oriunde).

3. Spiritul Crăciunului. Îmi vine să vomit numai când aud sintagma asta preluată de la americani. Ce înseamnă spiritul Crăciunului? Cumva că ar trebui să fim mai buni, să iertăm şi să ne facem cadouri, sau cam aşa ceva. Părerea mea e că decât să fii bun o dată pe an, iar în rest să nu îţi pese de ce se întâmplă cu ceilalţi, mai bine să nu fii bun deloc, măcar eşti consecvent cu tine însuţi. O persoană cu anumite calităţi morale nu are nevoie de o ocazie cum ar fi Crăciunul pentru a face cadouri celor din jur, dimpotrivă, va găsi el ocazii acolo unde nu sunt. Aşa că spiritul Crăciunului mi se pare o mare minciună, ceva de genul "hai să ne facem că suntem buni, că de, e Crăciunul şi nu dă bine să fim la fel de nepăsători ca până acum". Hai să fim serioşi, cine e bun e bun tot timpul, iar cine nu e bun, nu e bun deloc. Aşa că dacă o să apară o situaţie mai neobişnuită, în care o persoană ar putea alege între a face bine şi a face rău, indiferent că este sau nu Crăciunul va acţiona în acelaşi mod dacă este la mijloc şi interesul său.

4. Cadourile şi Moş Crăciun. Presupunând că aş avea vreodată vreun copil nu i-aş spune de Moş Crăciun. Ce învaţă un copil din asta? În loc să fie recunoscător părinţilor pentru că i-au cumpărat cadouri pe care poate nu le merita o să creadă că i le-a adus Moş Crăciun, ba chiar mai mult, o să aibă senzaţia că i se cuvin acele cadouri. Iar în cazul în care un copil deştept, dar sărac, va vorbi la grădiniţă sau în clasa 1 cu un copil prost, dar bogat, şi va constata că el a primit mult mai puţine cadouri, deşi, în mod normal, el ar fi meritat mai multe, va avea o deziluzie şi va ajunge să înveţe prea devreme că lumea nu este dreaptă. Aşa că cel mai bine este să îi spui copilului tău: uite, eu îţi cumpăr cadouri de Crăciun (deşi nu ar trebui o ocazie specială pentru asta, dar să trecem peste, faci asta ca să nu se simtă copilul aiurea că alţii au primit şi el nu), şi să ştii că unii cred că există un personaj numit Moş Crăciun care le aduce cadourile, dar de fapt nu există aşa ceva, tot părinţii lor le dau cadourile. Şi chiar şi cadourile de Crăciun mi se par ceva fals: faci asta pentru că eşti obligat, dacă cineva îţi dă un cadou de Crăciun atunci trebuie să îi iei şi tu lui. Eu cel puţin am fost consecvent cu mine, nu am luat niciodată cadouri de Crăciun, pentru că mi se pare o mare falsitate, există multe alte ocazii pe care le putem folosi pentru a oferi cadouri.

Ştiu că nu o să fiţi de acord cu mine, dar cel puţin sper că mi-am susţinut bine punctul de vedere, şi poate unii o să fie de acord cu mine că, până la urmă, Crăciunul nu este decât o mare minciună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu